Sarcina Toxica

Sarcina toxica

In loc sa fie o perioada de bucurie, liniste si rasfat, unele femei se confrunta cu crize neobisnuite de varsaturi, greata si disconfort pe parcursul perioadei de sarcina. Desi nu este un termen medical consacrat, termenul de 'sarcina toxica' este folosit in mod general pentru a denumi acele sarcini, in care disconfortul (greturile, varsaturile) - pot reprezenta punctul de plecare pentru unele tulburari semnificative in functionalitatea altor organe ale gravidei. Iata mai multe informatii despre sarcina toxica.

Care sunt semnele unei sarcini toxice?

In primul rand: greata non stop si o deshidratare ingrijoratoare. 

Desi greata poate persista pana aproape de termen sau dispare abia dupa nastere, aceste senzatii apar in mod normal in majoritatea sarcinilor si nu constituie un motiv de ingrijorare.

 (Cititi si Neplaceri de-ale sarcinii... )

Sarcina devine sarcina toxica apare atunci cand senzatia de greata este zilnica, permanenta, cu mai multe episoade de voma pe zi. Gravida care are o sarcina toxica, in denumire medicala "hiperemesis gravidarum" , vomita tot ce mananca, nu suporta anumite mirosuri si pierde mai mult de 5% din greutatea corporala anterioara sarcinii. 

Pentru ca organismul nu reuseste sa asimileze nimic din alimentatie, se vor instala semnele deshidratarii: tahicardia (acceleratia batailor inimii), oliguria (micsorarea volumului de urina eliminata), oboseala fizica.


Gravida poate avea dureri abdominale, tulburari psihice si poate suferi chiar o insuficienta hepato-renala.

Frecventa sarcinii toxice

Sarcina toxica poate aparea la prima sarcina, dar si la a doua sau la a treia. Nu exista o regula in aceasta privinta.

Cum se diagnosticheaza sarcina toxica?

Pentru a elimina alte cauze posibile, medicul va cere date detailate despre momentul in care apar varsaturile si va stabili daca sunt legate de un moment declansator precum si despre severitatea varsaturilor.

In unele cazuri, se pot cere analize de laborator ca: hemograma, examenul de urina, electroliti serici, amilaze, bilirubina si analize despre tiroida. Se mai pot evalua colecistul si pancreasul pentru a exclude tulburari de aceasta natura.

Care pot fi cauzele varsaturilor?

- cauze hormonale   :  Cresterea brusca al hormonului corionic, cresterea estrogenului, a hormonului tiroidian (tiroxina), sau ale serotoninei
-discunctii gastrointestinale sau hepatice
- carenta vitaminei K-varsta ( peste 35 de ani)
- predispozitia familiala-infectia cu Helicobacter (bacteria implicata in ulcerul peptic)
- consumul crescut de lipide saturate inainte de sarcina (unt, smantana, ulei)-greutatea corporala crescuta a mamei
- alti factorii de natura psihologica.

Cum este afectata sarcina de aceste carente nutritionale?

Nasterea prematura, sau greutate redusa la nastere a copiilor rezultati dintr-o sarcina toxica sau chiar riscul ca viata mamei si a fatului sa fie puse in pericol.

Rata complicatiilor materne si fetale depinde de precocitatea diagnosticului si de modul in care pacienta raspunde la tratament. De aceea, cand se simte foarte rau, gravida trebuie spitalizata pentru hidratare perfuzabila, suplimentare vitaminica si administrare de antiemetice (antivomitive). Viitoarea mamica trebuie sa ramana sub observatie pana cand simptomele sarcinii toxice dispar.

Cum se trateaza sarcina toxica?

Sarcina toxica se poate ameliora cu: 

• radacina de ghimbir 
• un consum mai scazut de lipide si compensarea prin consumul de carbohidrati 
• acupunctura, reflexoterapie. 

Masurile terapeutice variaza in functie de graviditatea manifestarilor de sarcina toxica. Cel mai bun sfat il poate da medicul care monitorizeaza sarcina.

Chatoforum!

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii.

Orice intrebare ai avea, nu te sfii sa o postezi aici! Cineva iti va raspunde la intrebare!

Idei de postare? Tot aici este locul potrivit pentru a-ti exprima ideea , despre ce ai dori sa citesti pe blogul nostru!

Esti mamica si doresti sa ne impartasesti 

cum a decurs sarcina ta , cum au fost primele 

sentimente simtite? Te rugam sa le postezi pentru a 

ne bucura impreuna cu tine!

Alimentatia in sarcina!

Generalitati

O alimentatie sanatoasa si echilibrata creste sansele unei sarcini usoare, fara complicatii si poate creste sansa de a da nastere unui copil sanatos, putand chiar reduce riscul unor afectiuni cronice ce pot apare in primii ani ai copilariei.

Cu toate ca mai exista inca multe persoane care cred in conceptia gresita conform careia fatul poate lua din corpul mamei toti nutrientii de care are nevoie indiferent daca ea are sau nu o alimentatie corespunzatoare, atat studiile efectuate cat si frecventa mare a copiilor dismaturi si cu malformatii congenitale nascuti in timpul foametei din al doilea razboi mondial, au dovedit contrariul. Lipsa sau surplusul unor principii alimentare din dieta are repercursiuni asupra dezvoltarii fatului.

De aceea, in timpul sarcinii, mai mult decat oricand femeia trebuie sa aiba o alimentatie sanatoasa si echilibrata; in cazul in care femeia a avut o astfel de alimentatie si inainte de sarcina, sansele de a avea un copil sanatos cresc si gravida va trebui doar sa-si ajusteze putin alimentatia in functie de nevoile crescute ale starii de graviditate. Insa, indiferent daca sarcina a fost o surpriza sau a fost asteptata de mult timp, cele mai multe femei incep sa-si modifice obiceiurile alimentare si stilul de viata dupa ce afla ca sunt insarcinate.

Cercetarile sugereaza ca la fel ca si alte obiceiuri sanatoase, alimentatia corecta pe parcursul celor 9 luni de sarcina influenteaza starea de sanatate a copilului la nastere, dar si riscul de a dezvolta ulterior anumite afectiuni precum:obezitatea, diabetul zaharat sau afectiuni cardiace.

Apetitul in sarcina

Sarcina necesita un consum ridicat atat de energie cat si de substante nutritive, pentru formarea organismului fetal si pentru modificarile organelor sexuale materne (uter, placenta, glande mamare etc.). Aportul alimentar este reglat in functie de necesitatile organismului prin senzatia de foame, aceasta reglare fiind coordonata de doi centrii nervosi aflati in hipotalamus. Cu toate ca nu se cunosc inca foarte bine mecanismele reglarii apetitului, se stie ca acesta este reglat si prin consecintele metabolice ale substantelor nutritive absorbite (nivelul de proteine, glucoza, lipide, starea depozitelor lipidice etc.); de asemenea, la om mai intervin in reglarea aportului alimentar si o serie de factori specifici sociali, culturali, preferinte pentru un anumit gust, miros, aspect al hranei.

La peste jumatate din gravide, se constata o stimulare accentuata a apetitului care debuteaza de obicei la inceputul trimestrului al doilea si se mentine pana la sfarsitul sarcinii, uneori diminuand in ultimele luni. De asemenea se constata frecvent modificari ale gusturilor gravidei, cel mai des manifestate prin preferinte pentru fructe, muraturi, mancaruri sarate, condimentate; aceste preferinte sau pofte, sunt explicate de catre unii autori ca fiind determinate de o necesitate de stimulare gustativa ca urmare a diminuarii sensibilitatii gustative ce apare in timpul sarcinii. Aversiunea pentru anumite alimente care inainte de sarcina erau consumate cu placere, se poate explica prin aparitia pirozisului sau a greturilor dupa consumarea lor; in rare cazuri apar si pervertiri ale gustului, gravidele consumand substante necomestibile (sapun, var, carbune, pasta de dinti etc.).

Greutatea gravidei

Cresterea in greutate a gravidei reprezinta unul dintre parametrii cei mai utili pentru urmarirea evolutiei sarcinii, deoarece variatiile de la normal, intr-un sens sau altul pot avea semnificatie patologica. S-au facut numeroase studii cu scopul de a stabilii care este sporul ponderal optim in sarcina, studii care s-au lovit insa de variatiile individuale foarte mari.

Multe femei incep sarcina cu o usoara scadere in greutate, datorita activarii intense a metabolismului, ca mecanism adaptativ al organismului la prezenta procesului de conceptie pe de o parte, iar pe de alta parte datorita faptului ca de cele mai multe ori femeia descopera sarcina abia din luna a 2-a. Aceast fapt confirma faptul ca factorul psihic are o mare importanta in cresterea apetitului alimentar la gravide mai ales in primul trimestru de sarcina, cu atat mai mult cu cat studiile au aratat ca, cresterea ponderala a gravidei in primul trimestru se face preponderent pe baza depozitelor adipoase materne si mai putin pe seama produsului de conceptie.

Astfel, unii autori au stabilit cresterile medii in greutate a gravidei cu evolutie normala a sarcinii in patru momente:

- 650 g: in primele 10 saptamani

- 4 kg: la 20 de saptamani

- 8,5 kg: la 30 saptamani

- 12,5 kg: la 40 de saptamani.

Acest castig ponderal se face pe seama mai multor componente: 

- fat: 3500 g

- placenta: 650 g

- lichidul amniotic: 900 g

- uter: 1000 g

- glande mamare: 600 g

- cresterea volumului sangvin matern: 1200 g

- acumulare de lichide, edeme: 1700-5000 g

- rezerve (proteine, lipide): 2500-3000g.

Astfel, unei gravide care inainte de sarcina avea o greutate normala i se recomanda o crestere medie in greutate de 12 kg; unei gravide obeze i se recomanda sa ia in greutate sub 10 kg, in timp ce o gravida anterior subponderala poate lua in greutate mai mult.

Necesarul de calorii

Tendinta naturala a gravidelor este de a se supraalimenta, datorita unei conceptii gresite conform careia gravida trebuie sa manance pentru doi. In realitate necesarul caloric este nemodificat in primul trimestru de sarcina, crescand abia din trimestrul al doilea si doar cu 300 de kcal fata de necesarul energetic anterior sarcinii. In ansamblu, nevoile energetice ale unei gravide active, care nu si-a intrerupt activitatea sunt de 2500-3000 de kcal/zi.

Pentru a-i asigura o crestere si dezvoltare corespunzatoare fatului, gravida trebuie sa se asigure ca acele calorii suplimentare sunt aduse de catre alimente bogate in nutrienti si mai putin din dulciuri rafinate si grasimi.

O alimentatie hipercalorica in timpul sarcinii, are ca si consecinte, pe langa o crestere in greutate excesiva si o frecventa crescuta a complicatiilor la nastere, dificultati in instalarea si mentinerea secretiei lactate, dificultati in revenirea la greutatea dinainte de sarcina, cresterea riscului de obezitate, diabet zaharat si alte tulburari metabolice la copil.

La polul opus, se afla malnutritia materna: numeroase cercetari au demonstrat ca dezvoltarea fetala depinde in mare masura de starea nutritionala materna, existand o stransa relatie intre starea de nutritie a mamei si greutatea copilului la nastere. Aceasta relatie a fost foarte evidenta in cursul celui de-al doilea razboi mondial, cand perioadele indelungate de foamete au dus la scaderea greutatii medii a nou-nascutilor cu aproximativ 500 g. Nou-nascutii cu greutate mica la nastere, sub 2500 g, au o mortalitate perinatala de 10-20 de ori mai mare decat cei normoponderali, atat prin malformatiile asociate cat si prin riscul crescut de asifixie, aspiratie de meconiu, hipoglicemie, hemoragii pulmonare, intracraniene etc. De asemenea, exista si riscul unor consecinte pe termen lung: tulburari nervoase tardive, de la dificultati de acomodare, tulburari comportamentale pana la intarzieri mintale, consecinte ale leziunilor cerebrale instalate ca urmare a malnutritiei intrauterine.

De retinut!

Sarcina nu trebuie considerata ca o perioada in care se poate manca orice si oricat; la urma urmei sarcina nu este o competitie pentru mancat si scopul nu este cresterea rezervelor adipoase ale mamei, ci asigurarea nutrientilor necesari pentru o buna dezvoltare a fatului. Astfel, gravida necesita doar 300 de kcal/zi in plus fata de necesarul dinainte de sarcina.

Planul alimentar in sarcina

Fiecare nutrient este important in cazul gravidei pentru buna crestere si dezvoltare a fatului. De aceea cheia unei alimentatii corespunzatoare pe parcursul sarcinii este echilibrul si varietatea. Alimentatia trebuie sa cuprinda alimente sanatoase, din toate grupele alimentare: fructe, legume, cereale, carne, lactate.

Nu inseamna ca gravida trebuie sa calculeze caloriile sau cate grame de proteine consuma la o masa, ci trebuie sa manance sanatos, variat, cu moderatie si sa tina cont de necesitatile speciale ale sarcinii. Astfel, in timp ce necesarul de lipide in timpul sarcinii este putin modificat, creste necesarul de proteine si glucide; de asemenea sunt necesare in cantitati crescute fierul, calciul, acidul folic si vitamina D. Se prefera mese in cantitati mici dar in numar mai mare pe zi, decat mese putine si bogate, deoarece in acest fel se amelioreaza si greturile caracteristice perioadei de inceput a sarcinii si se evita supraalimentatia.

Nu trebuie uitat de fibrele alimentare, atat de importante in combaterea constipatiei, care este frecventa in timpul sarcinii atat datorita modificarilor caracteristice graviditatii cat si datorita suplimentelor vitaminice recomandate adeseori.

Iata cateva idei despre ce ar putea include baza alimentatiei pe o zi:

Cereale: 8 portii, cum ar fi o felie de paine din grau integral, o ceasca de cereale; o jumatate de cana de paste sau orez. (Incercati sa alegeti cerealele care au cel mai ridicat procent de fibre pentru a evita constipatia din sarcina.)

Legume: 4 sau mai multe portii cum ar fi doua legaturi medii de morcovi, o ceasca de verdeturi macinate; o ceasca de brocoli sau conopida gatita.

Fructe: 2-4 portii, cum ar fi un mar mic, portocala, para ori banana sau o ceasca de stafide.

Lactate: 3 portii, cum ar fi 250-300 ml de lapte sau iaurt ori o 50 g de branza.

Carne de porc, de vita, de pui sau de peste, oua, alune sau seminte: 2-3 portii, cum ar fi 100g de carne de vita porc sau de pasare gatita ori fructe de mare.

Grasimi, uleiuri sau dulciuri: foarte putin.

Proteinele

Proteinele sunt materialul structural al fiecarei celule din corpul fatului si intra in componenta enzimelor care participa la reactiile chimice ale organismului; avand in vedere si faptul ca dezvoltarea fatului presupune formarea de tesuturi si organe noi prin numeroase reactii chimice care se desfasoara rapid, proteinele sunt un element indispensabil in alimentatia gravidei. 

Nevoile de proteine in timpul sarcinii sunt usor crescute, fiind necesar un supliment de 25-30 g proteine/zi fata de cantitatea recomandata inainte de sarcina. Sau altfel spus, se recomanda in timpul sarcinii un aport zilnic de 1,5 g/kg corp de proteine (la o femeie de 70kg aceasta corespunde la 100g proteine/zi), din care aproximativ jumatate sa fie de origine animala: lapte, branza, iaurt, carne (pasare, vita sau peste) si ou.

O dieta saraca in proteine pe parcursul sarcinii restrictioneaza cresterea fetala si poate chiar creste sansele copilului de a dezvolta hipertensiune arteriala mai tarziu in viata, conform unui studiu recent.

Glucidele

Glucidele reprezinta o parte esentiala a dietei si, contrar unor conceptii gresite conform careia ele ar trebui eliminate din dieta, necesarul de glucide este crescut in timpul sarcinii fiind recomandat a se consuma 350-400 g glucide/zi. Acest aport insa trebuie sa se faca pe seama glucidelor provenite din cereale integrale, orez, fructe, legume care sunt si surse de vitamine din grupul B, si mai putin din dulciuri rafinate.

Chiar daca exista tendinta gravidelor de a consuma in exces dulciuri, in special inghetata, prajituri cu creme grase si frisca, ciocolata etc. sub motivul „poftelor” si a unui necesar energetic crescut, aceasta atitudine poate fi daunatoare, putand creste riscul de macrosomie la fat si dezvoltarea diabetului zaharat si altor boli metabolice.

Cand gravida simte nevoia de ceva dulce poate alege sa consume fructe sau daca are pofta de o prajitura nu trebuie sa-si refuze acest lucru, daca aceste alimente sunt consumate cu moderatie. O felie de prajitura sau o cupa de inghetata sunt suficiente pentru a-si satisface pofta si nu este nevoie sa consume in tort intreg sau o caserola de inghetata pentru asta.

Fierul

Nevoile de fier in timpul sarcinii sunt crescute datorita cresterii volumului sangvin in aceasta perioada, fierul fiind un constituient important al hemoglobinei care intra in compozitia eritrocitelor (celule sangvine) si care are rol in transportul oxigenului la tesuturi. Astfel in timpul sarcinii necesarul de fier se dubleaza, ajungand la 30 mg/zi. Surse alimentare de fier sunt: carnea rosie, in special ficatul, rinichii si carnea de vita, galbenusul de ou, nucile, fasolea, spanacul, germenii de grau, fructe uscate; fierul din sursele animale se absoarbe mult mai bine decat cel din surse vegetale.

Un deficit de fier pe parcursul sarcinii poate determina anemie la mama, ceea ce antreneaza o stare de oboseala si poate afecta fatul, crescand riscul aparitei anemiei la nou-nascut. Desi teoretic, suplimentarea medicamentoasa a fatului se recomanda numai in cazul in care mama prezinta anemie feripriva, in practica la mai mult de jumatate dintre gravide li se recomanda suplimente pe baza de fier. Aceasta deoarece nevoile crescute de fier in aceasta perioada sunt dificil de acoperit numai din alimentatie pe de o parte, iar pe de alta parte deoarece multe femei la inceputul sarcinii pornesc cu un deficit de fier, chiar daca acesta nu ajunge sa determine anemie.

Calciul si fosforul

Copilul are nevoie de calciu pentru dezvoltare, in special pentru oase si dantura. Daca mama nu are un aport suficient de calciu pe parcursul celor 9 luni de sarcina, aceasta va afecta atat dezvoltarea fatului cat si sanatatea mamei, deoarece fatul va incerca sa-si ia nevoie de calciu din organismul matern. Deficitul de calciu favorizeaza aparitia unor crampe musculare dureroase la gravida si creste riscul de osteoporoza.

Pentru o buna absorbtie calciul trebuie sa fie in echilibru cu fosforul. Surse alimentare bogate in calciu si fosfor sunt: lactate (lapte integral, iaurt), branzeturi, fructe si oua.

Excesul de calciu este periculos in timpul sarcinii, deoarece poate declansa contractiile uterine. De aceea suplimentele medicamentoase de calciu nu sunt indicate in timpul sarcinii. Daca este necesara suplimentarea calciului, se prefera suplimentele multivitaminice prenatale, special concepute pentru gravide si in care calciul este prezent in doze corespunzatoare.

Acidul folic

Acidul folic are un rol important in cresterea si dezvoltarea celulelor si a tesuturilor, fiind un nutrient important pe parcursul sarcinii cand nevoile de acid folic se dubleaza. Astfel la o femeie gravida este necesar un aport zilnic de 0,8 mg de acid folic. Aportul adecvat de acid folic in primele luni de sarcina scade riscul de a da nastere unui copil cu malformatii (defecte de tub neural) in special spina bifida.

Cele mai bune surse de acid folic sunt legumele cu frunze verzi: spanac, broccoli, salata, varza, sparanghel alaturi de portocale, cereale integrale, lintea si arahidele. Deoarece acidul folic este usor distrus prin conservare si gatire, se recomanda consumul fructelor si legumelor proaspete sau cat mai putin preparate termic.

Vitaminele

Datorita proceselor intense de crestere si dezvoltare a fatului, in timpul sarcinii nevoile de vitamine sunt crescute.

Vitamina A – necesara pentru cesterea si dezvoltarea membranelor celulare se gaseste in ficatul de peste, pui si vitel, legume si fructe galbene si portocalii, legume cu frunze verzi, galbenusul de ou. Avitaminoza A a fost asociata cu aparitia unor anomalii congenitale precum: atrofia de retina, cecitate si rinichi in potcoava. De asemenea si excesul de vitamina A a fost incriminat in aparitia unor malformatii congenitale.

Vitaminele din grupul B - se gasesc din abundenta in cereale integrale, ficat si alte organe, legume cu frunze, lapte si oua. Avitaminozele in special vitamina B1 si vitamina B2, au fost implicate in aparitia unor malformatii ale fetei (Palatoschizis), ale membrelor inferioare si ale sternului.

Vitamina D - este necesara pentru a regla absorbtia de calciu din alimentatie.

Si astfel, fiecare vitamina este importanta si are rolul ei in dezvoltarea fatului si in asigurarea unei stari de sanatate gravidei si deficienta sau excesul uneia poate antrena diverse dezchilibre cu consecinte atat asupra mamei cat si asupra fatului.

De aceea, in majoritatea cazurilor medicii recomanda gravidei suplimente multivitaminice prenatale, special concepute pentru perioada de sarcina, in care dozele de vitamine si minerale sunt corelate cu nevoile speciale ale acestei perioade. Aceste preparate contin pe langa vitamine, calciu, fier si alte oligoelemente care se pare ca au rol in prevenirea unor deficiente sau malformatii la fat: zinc, magneziu, seleniu, crom, cupru, potasiu etc. Pentru a preveni insa supradozarea, gravidele trebuie sa ia doar suplimentele recomandate de catre medic si in dozele si pe durata de timp recomandata de catre acesta.

Lichidele

Femeia gravida are nevoie de cel putin 2 litri de lichid pe zi (aproximativ 10 pahare), de preferat sub forma de apa, lapte, sucuri de fructe sau legume proaspete, neindulcite si mai putin din bauturi carbogazoase sau sucuri din comert.

Bauturile carbogazoase, acidulate din comert pe langa faptul ca pot contine in cantitati mari zahar si aditivi alimentari, cofeina, ele pot crea meteorism (balonare) si disconfort abdominal.

Bauturile alcoolice sunt complet interzise pe parcursul sarcinii, deoarece cresc riscul unor deficiente fizice si mentale la copil. Trebuie limitat de asemenea si consumul de cafea, cola, ceai si alte bauturi care contin cofeina. O cana de cafea sau un pahar de cola din cand in cand nu fac rau, dar consumate in exces pot avea consecinte nedorite asupra fatului.

Alimente nerecomandate

Cu toate ca multe persoane cred ca placenta este o bariera, un scut care protejeaza fatul de substantele nocive pe care le acumuleaza mama, in realitate aproape tot ce consuma mama ajunge intr-o proportie mai mica sau mai mare si la fat. Numeroase cercetari efectuate au precizat ca functia de „bariera” a placentei este doar relativa, deoarece orice substanta prezenta in sangele matern poate trece prin placenta intr-o oarecare masura, daca nu este distrusa sau modificata in timpul pasajului, doar ca permeabilitatea placentei este foarte selectiva, permitand trecerea masiva a unor substituienti si oprind aproape total transferul altora. Determinarea cantitativa sau calitativa a transferului anumitor substante cu potential nociv prin placenta, este dificila, de aceea cel mai prudent este sa se elimine complet din regimul de viata al gravidei factorii care pot fi daunatori fatului, iar daca aceasta nu este posibil macar sa se reduca cantitativ.

Trebuie consumate cu prudenta sau evitate in timpul sarcinii:

Carnea de porc, vita, pui, sau peste si ouale insuficient gatita sau crude. (incluzand ouale din coca de prajituri sau cremele din prajituri). Mancarea ce contine carne insuficient preparata poate contine o varietate de bacterii si virusuri. Folositi termometre speciale pentru gatit in vederea determinarii gradului de preparare al carnii.

Produsele fast food ce contin carne, deoarece deseori sunt reincalzite de mai multe ori. Acest tip de alimentatie pot produce infectia cu Listeria monocytogenes, o bacterie ce cauzeaza listerioza, boala care poate determina avortul femeilor insarcinate sau nasterea prematura ori alte probleme serioase de sanatate. De asemenea, mezelurile se vor consuma cu prudenta, datorita faptului ca de obicei contin in cantitati crescute sare, lipide si aditivi alimentari.

Peste spada, rechin, somn, macrou, ton. Acesti pesti contin metilmercur, un metal daunator cresteri creierului si al sistemului nervos al copilului; femeile insarcinate cat si lauzele pot consuma pana la 200 grame de peste alb ca parte inglobata in maxim 400 grame, amestecat cu fructe de mare sarace in mercur; de asemenea se poate consuma somon, creveti, ton conservat si somn.

Pestele prins in rauri, lacuri, ape curgatoare sau in orice tip de apa. Pescuitul recreational (amator) poate avea ca rezultat consumul de peste contaminat bacterian sau cu chimicale. Verificati de aceea calitatea pestelui pescuit la departamentul local de verificare a calitati produselor alimentare.

Produse lactate nepasteurizate, incluzand cateva tipuri de lapte si branzeturi (branza feta, brie, roquefort etc.; pateuri sau conserve de carne recongelate). Acest tip de hrana poate contine nivele ridicate de Listeria. Mancarea din conserve este mai sigura daca a fost deja preparata.

Sucuri nepasteurizate, sucurile procurate de la comercianti ambulanti pot contine germeni incluzand Escherichia Coli. Este bine sa intrebati inainte daca sucurile sunt pasteurizate.

Legumele culese verzi si coapte ulterior artificial. Legumele verzi, necoapte nu sunt recomandate nimanui nu numai femeilor gravide care sunt intr-adevar mai susceptibile sa faca infectii datorate germenilor continuti in aceste produse.

Suplimentele nutritive pe baza de plante. De cele mai multe ori contin numai componente naturale insa sunt insuficient studiate pentru a putea fi recomandate in sarcina.

Apa nepotabila sau neverificata. Este recomandat sa se consume numai apa de la surse ce au fost verificate anterior; in nici un caz nu se va consuma apa de la fantana sau izvoare (nici macar de la izvoare cunoscute pentru diferite efecte curative) fara a se fierbe in prealabil.

Produse alimentare cunoscute datorita potentialului alergen. Depinzand si de istoricul familial copilul poate mosteni un anumit risc de a dezvolta anumite alergii alimentare. Evitand produsele alimentare ce contin alune, capsuni etc. in timpul perioadei de graviditate se poate reduce riscul alergen la copiii susceptibili sa dezvolte astfel de manifestari alergice. Inainte de a face vreo modificare in dieta personala este bine sa se ceara parerea unui nutritionist specializat in alimentatia pe perioada sarcinii si lauziei referitor la posibilele preparate cu risc alergen crescut.

Alcoolul, tutunul, drogurile trebuie evitate deoarece pot determina greutate mica la nastere si malformatii congenitale grave, inclusiv retard mental.

Nutrientii necesari in perioada de sarcina

Pasul 1 - Asigurati-va ca beneficiati in fiecare zi de substantele nutritive necesare pentru dvs. si pentru copilul dvs. Luati multivitamine prenatale zi de zi pentru a preveni deficientele nutritionale care pot stimula pofta de mancare.

Pasul 2 - Concentrati-va pe consumul de acid folic pentru a ajuta copilul sa se dezvolte in mod adecvat. Multe vitamine prenatale si cereale fortificate sunt bogate in acid folic.

Pasul 3 - Consumati gustari sanatoase si mese echilibrate, evitand caloriile goale. O dieta bogata in fructe si legume va oferi aportul de substante nutritive sanatoase fara prea multe grasimi, sodiu sau adaos de zahar.

Alternative sanatoase

1. Identificati-va poftele. Incercati sa observati daca aveti pofta de alimente sarate, dulci sau prajite.

2. Creati-va alternative simple si sanatoase pentru a inlocui alimentele pe care le poftiti. De exemplu daca doriti sa mancati cartofi prajiti, cumparati cartofi dulci pe care ii puteti introduce la cuptor in ulei de masline si adaugati peste ei sare de mare, iar apoi lasati-i sa se coaca pana se rumenesc.

3. Pastrati la indemana o varietate de carbohidrati complecsi, indulcitori naturali si grasimi sanatoase, cum ar fi untul de arahide sau avocado. Cand aveti diverse pofte alimentare, alegeti un substitut care sa aiba cat mai putine calorii goale si care sa evite cresterea inutila in greutate.

Sfaturi si atentionari

- Faceti in fiecare zi exercitii fizice. Incercati sa urmati un program de activitate fizica potrivit pentru starea dvs. de sanatate si stadiul de dezvoltare al sarcinii, indiferent ca este vorba despre o plimbare, yoga sau angajarea intr-o alta activitate sanatoasa atunci cand apar pofte tentante.

- Consultati medicul pentru a stabili care sunt nevoile dvs. individuale calorice si nutritionale din timpul sarcinii, dar si care exercitii fizice sunt potrivite pentru dvs.

- In timpul sarcinii sunt necesare si recomandate vitaminele prenatale, cerealele fortificate, uleiul de masline extravirgin, indulcitori naturali, echipamentul pentru exercitii fizice.

Micul dejun este cel mai important

Daca asteptati prea mult dupa trezire sa mancati, acest lucru poate afecta nivelul de glicogen. Nivelurile scazute de glicogen pot declansa senzatia de foame pe parcursul intregii zile, crescand sansele sa aveti pofte nesanatoase in timpul sarcinii.

Numeroase cercetari au demonstrat ca persoanele care mananca micul dejun in mod regulat, mananca mai putin in timpul zilei si fac alegeri alimentare mai inteligente, comparativ cu cei care sar peste masa de dimineata. Cel mai bine este sa mancati la maxim o ora dupa ce va treziti.

Alegeti cereale integrale, cum ar fi paine integrala de grau sau faina de ovaz organic, fructe proaspete. Daca simtiti ca senzatia de foame apare prea repede chiar si daca luati in mod constant micul dejun, incercati sa includeti o cantitate de proteine la masa pentru ca senzatia de satietate sa dureze cat mai mult timp.

Pentru a beneficia de o cantitate sanatoasa de proteine incercati o lingura sau doua de unt de arahide pe paine prajita sau un ou fiert tare. Daca va confruntati cu greturile matinale, posibil sa nu simtiti gustul micului dejun prea mult, dar este important sa aveti ceva in stomac mai devreme decat mai tarziu.

Cantariti-va

Cantaritul nu este cea mai distractiva activitate din lume dar va poate ajuta sa fiti mai constienti de corpul dvs. si va poate ajuta sa realizati ce mancati pe parcursul unei zile. In schimb, v-ar putea fi de ajutor sa tineti un jurnal alimentar sau sa tineti evidenta masuratorilor corpului dvs. 

Este normal sa acumulati kilograme in cursul sarcinii, dar cantaritul va poate ajuta sa ramaneti concentrata asupra unei nutritii optime si sanatoase in timpul sarcinii si a unei greutati normale. Daca aveti o greutate normala cand ramaneti insarcinata, este recomandat sa acumulati in jur de 10 kilograme pe parcursul sarcinii.

Consumati multe mese mici si gustari

Un program optim de masa nu ar trebui sa contina trei mese principale pe zi, ci trei mese mai mici si doua sau mai multe gustari. Acesta este un plan de alimentatie foarte inteligent pentru femeile insarcinate, care poate ajuta la indepartarea starii de greata si va fi mult mai usor de suportat decat o masa mare care poate incuraja arsurile stomacale si supraalimentatia.

Tineti minte ca obiceiul de a manca in mod regulat este unul inteligent. S-a demonstrat ca mesele neregulate pot duce la dezechilibre hormonale care pot creste apetitul. Planificarea meselor si gustarilor in avans, in fiecare zi, este foarte importanta.

Specialistii au aflat recent ca femeile gravide care iau gustari in mod constant au un risc mai mic de travaliu prematur decat celelalte femei.

Nu excludeti in totalitate alimentele de care va este pofta sau sucurile

Desigur, in aceasta categorie nu intra sucurile acidulate si nici cafeaua. Puteti incerca, insa alegeri mai sanatoase decat bomboanele colorate artificial, cartofii prajiti sau castroanele cu inghetata consumate zilnic. Totusi nu este o idee grozava sa va excludeti in totalitate orice tip de aliment, iar aceasta interdictie sa poate intoarce chiar impotriva dvs.

Cercetarile au demonstrat ca indulcitorii artificiali si inlocuitorii grasimilor pot determina organismul sa solicite cantitati mai mari de mancare decat daca ati consuma zahar si grasimi normale. Alte studii au aratat ca oamenii care mananca produse alimentare (inclusiv dulciuri) cu un continut scazut de grasimi vor consuma mai multe dulciuri decat cei care prefera produsele cu un nivel normal de grasimi.

Daca va este pofta de zahar, consumati o tableta sau doua de ciocolata organica, iar daca aveti nevoie de putina grasime, puneti putin unt in mancarea de mazare. De-a lungul sarcinii, este indicat sa mancati alimente cat mai diverse si sanatoase.

Sarcina extrauterina (ectopica)

Sarcina extrauterina (ectopica)

>
Cum se descopera o sarcina extrauterina?
Sarcina extrauterina debuteaza cu aceleasi simptome ca o sarcina normala. Viitoarea mamica prezinta aceleasi semne ale sarcinii ca in sarcina normala: sani sensibili la palpare, oboseala, greata si mictiuni frecvente (nevoia de a merge la toaleta). Cu toate acestea, aparitia menstruatiei ar fi primul semn vizibil.
Chiar daca lipseste de cateva saptamani, pot aparea mici sangerari cu sange de culoare neagra sau maronie negricioasa. Pe masura ce sarcina extrauterina evolueaza, pot apare si alte simptome cum ar fi: durearea abdominala sau pelviana (la aproximativ 6-8 saptamani de la absenta menstruatiei) care se pot intensifica atunci cind gravida se misca brusc sau se incordeaza.
Alte semne ar fi aparitia durerilor in timpul actului sexual, ameteala, senzatia de lesin – aceasta din urma fiind chiar cauzate de o hemoragie interna. Este important de retinut ca aceste dureri nu sunt insuportabile, motiv pentru care multe din paciente nu se prezinta imediat la medic, considerant sarcina ca una normala. Tocmai de aceea, in cele mai multe cazuri, o sarcina extrauterina este diagnosticata la aparitia unei complicatii – ca de exemplu ruperea unui tesut.
In prezent, examenul ecografic permite diagnosticarea sarcinii extrauterine cu mult inainte de aparitia complicatiilor.
Cauzele sarcinii extrauterine
Principala cauza ce poate sta la baza unei sarcini extrauterine poate fi existenta unei trompe uterine anormale care impiedica ca oul fertilizat sa ajunga in uter. Trompa uterina anormala poate aparea in urma unei infectii pelviene, in urma unei interventii chirurgicale la nivelul acesteia sau din cauza existentei endometriozei (prezenta mucoasei uterina in afara uterului).
Alte cauze ale unei trompe uterine anormale pot fi determinate de unele boli inflamatorii pelviene cauzate de infectii cu Chlamydia sau Neisseria Gonorhoae, ce determina aparitia unui tesut inflamat la nivelul trompei uterine.
O alta cauza poate fi o interventie chirurgicala la nivelul trompei uterine sau existenta unei sarcini extrauterine anterioare.
Bolile cu transmitere sexuala: salpingita creste de 5 ori riscul unei sarcini ectopice prin suprimarea cililor care faciliteaza in mod normal deplasarea ovulului in trompa uterina. Infectiile cu chlamydia si cele cu gonococ au devenit mult mai frecvente.
- Peste 50% din femeile cu sarcina extrauterina (SEU) au antecedente de inflamatii sau infectii ale uterului, trompelor uterine sau ovarelor (boala inflamatorie pelvina).
- Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU sau sterilet). In ciuda eficicacitatii sale ca metoda contraceptiva, steriletul mareste riscul de sarcini ectopice de 3 sau 4 ori. Atunci cand steriletul contine progesteron, riscul creste de 6 sau 7 ori. Prin indepartarea steriletului, riscul de sarcina extrauterina este diminuat. Daca totusi se instaleaza o sarcina, probabilitatea ca ea sa fie localizata in afara cavitatii uterine (ectopica) este foarte mare.
- Varsta mamei
- Tabagismul este un factor de risc pentru sarcina ectopica. Se pare ca 1 sarcina extrauterina din 5 este in relatie directa cu consumul de tutun.
- Fecundarea in vitro – creste riscul de sarcina ectopica.
- Endometrioza – afectiune caracterizata prin prezenta unui tesut asemanator endometrului inafara localizarii sale normale.
- Interventiile chirurgicale in regiunea abdominala – trompe uterine, ovare, uter, abdomenul inferior si intestin.
- O anomalie de forma a trompelor uterine
- Medicamentele ce stimuleaza ovulatia
- Antecedentele de sarcina extrauterina. Dupa un antecedent, riscul de sarcina ectopica ulterioara este de 10%. Dupa doua antecedente, riscul ajunge la peste 50%.
-Folosirea anticonceptionalelor
Tratamentul sarcinii extrauterine
Sarcina extrauterina se trateaza de regula imediat ce se diagnoticheaza pentru a evita ruptura organelor interne ale gravidei si hemoragii foarte severe.
Tratamentul se alege in functie de precocitatea diagnosticului si de starea generala de sanatate a gravidei.
Tratamentul chirurgical este cel mai des utilizat si considerat cel mai sigur. Se efectuaeza pe cale clasica prin intermediul unei laparoscopii. Trebuie insa mentionat ca aceasta metoda determina cresterea riscului pentru viitoare
In mod normal, imediat dupa fertilizare, oul incepe calatoria vietii catre uter, unde se stabileste prin implantare – si inceapa sa creasca.
In unele cazuri insa, oul fecundat se stabileste in afara uterului, determinand astfel dezvoltarea unei sarcini extrauterine (sau ectopice). Cel mai important risc asociat cu sarcina extrauterina este deteriorarea fertilitatii. O sarcina extrauterina poate distruge una din trompele uterine, reducand astfel sansele unei viitoare conceptii si crescand iar riscul unei noi sarcini extrauterine.
Tratamentul medicamentos – se face prin administrarea unui medicament de tip metotrexat. Acesta este un citoreductor si se administreaza doar sub stricta urmarire a pacientei, in spital. Daca apar complicatii, se apeleaza imediat la tratamentul chirurgical. Atentie: Metotrexatul poate cauza efecte adverse precum greata, indigestia si diareea. Durerea abdominala instalata poate aparea la aproximativ 18% dintre pacientele carora li s-a administrat acest medicament.
Povestea unei mame care a trecut printr-o sarcina extrauterina

Marturia unei preotese din Sibiu
Sunt o fiinţă fericită! Fericită în primul rând pentru că Preabunul Dumnezeu m-a învrednicit să-L cunosc din fragedă pruncie, că a îngăduit să port numele Preasfintei Maicii Sale, apoi că mi-a dăruit bucuria maternităţii, prin cele trei fetiţe minunate: Anastasia (5 ani), Daria (3 ani) şi Nectaria (1 an) şi că în cele mai grele momente ale vieţii m-a purtat El Însuşi pe braţe prin sfinţii Săi, pe care i-a rânduit făcători de minuni şi doctori fără de arginţi tuturor celor care îi cheamă cu credinţă în ajutor.
Am văzut cu ochii mei fapte minunate săvârşite de unii dintre aceşti <> care, deşi mutaţi cu sufletul la cer, n-au uitat de noi cei de pe pământ, ci fie şi-au lăsat trupul îndumnezeit drept altar de închinare izvorâtor de tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, fie au lăsat ca prin prăznuirea lor sau prin simpla pomenire a numelui lor, binecredincioşii aflaţi în nevoi, să-şi găsească de îndată izbăvirea. Aş aminti aici pe cei faţă de care nutresc o evlavie mai deosebită datorită grijii lor speciale faţă de noi: Sfântul Mare Mucenic Mina – izbăvitorul de pagube şi aducătorul lucrurilor furate sau pierdute, Sfânta Mare Muceniţa Varvara – patroana copilăriei mele, Sfinţii Mucenici Gurie, Samona şi Aviv (+ 15 nov, Edesa), Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina din Lesbos (+1463; martirizaţi de turci) şi, nu în ultimul rând, SFÂNTUL NECTARIE al Eghinei, grabnic ajutătorul şi aducătorul de blândeţe, pace şi bucurie în case şi în suflete.
Demn de remarcat este faptul că deseori sfinţii ne caută ei pe noi, înainte ca noi să dăm de ei. Aşa s-a întâmplat cu Sfântul Nectarie: “m-a căutat” în anul I de Facultate prin cineva care dorea o traducere succintă a vieţii Sfântului din franceză în română. Atunci auzisem pentru prima dată de acest mare taumaturg dăruit de Dumnezeu grecilor şi întregii lumi. Dar, din păcate, nu l-am pus la inimă. Am luat doar cunoştinţă de existenţa lui şi l-am uitat. Au trebuit să treacă încă 10 ani ca să mă întâlnesc efectiv cu dânsul.
Şi aceasta s-a petrecut pe 19 octombrie 2003, ziua în care am adus-o pe lume pe Daria. Înainte cu câteva ore de a naşte (deşi mai aveam încă o săptămână până la termen), printr-un telefon providenţial, bunele şi grijuliile mele surori mă înştiinţează că Sfântul Nectarie ajută pe toate femeile însărcinate care se roagă lui să nască în mai puţin de o oră. Până în acel moment ştiam despre Sfânt că este vindecător de cancer. Nimic mai mult. Aveam să constat, la scurt timp, că dacă nu-l strigam pe Sfânt în chinurile cumplite ale naşterii, aceasta n-ar fi durat numai 50 minute – spre marea surprindere a mea şi a personalului medical, iar eu nu aş mai fi fost acum în viaţă. Până la orele 22.00 nu am avut nimic, nici o durere. La 22.50 mă aflam deja în faţa miracolului: o fetiţă superbă, cu ten curat rozaliu, blondă, cu ochii albaştri… Nu-mi venea să-mi cred ochilor! I-am pus numele Daria pentru că 9 luni de zile mi-a stăruit în minte numele acestei Sfinte (+19 martie), dar încă pe masa de naştere fiind, nu am rezistat să nu-i făgăduiesc Sfântului Nectarie că dacă Dumnezeu îmi va mai dărui o fetiţă îi voi pune numele lui.
Timpul a trecut …şi în primăvara anului 2005 eram din nou însărcinată. Ce-i drept, aceasta mă luase pe nepregătite. Planurile mele de viitor se îndepărtau unul câte unul, semn că voia lui Dumnezeu era alta. Starea de rău general, greţurile teribile, durerile abdominale m-au îndreptat, vrând-nevrând, spre medicul ginecolog care, în urma unei ecografii, a declarat soţului meu: “Soţia dumneavoastră are o sarcină extrauterină. Trebuie neapărat operată, altfel există riscul ca una din trompe să explodeze, iar doamna să ajungă în stare de şoc la spital. Mâine dimineaţă o voi opera chiar eu. Vă aştept cu o confirmare”. Am rămas cu gura căscată. Nu am putut lua nici o decizie imediată. Şi cum oare aş fi acceptat operaţia când ştiam că aş săvârşi un păcat la fel de mare precum avortul? Am ajuns acasă bântuită de gânduri şi de mustrări de conştiinţă : “Să fie o atenţionare a lui Dumnezeu că nu am primit de la bun început <> cu bucurie, cu linişte, cu recunoştinţă, că m-am întristat, că m-am descurajat? De ce a îngăduit pentru mine această încercare? Sigur, am greşit! Acum ce voi face? Voi avea atâta credinţă încât să merg înainte aşteptând clipa fatală şi lasându-mă cu totul în mâinile Ştiutorului a toate? Te-am mâniat, Doamne, iartă-mă!” – strigam în străfundurile fiinţei mele. Şi mi-am amintit din nou de Sfântul Nectarie. „Îl voi lua ca mijlocitor. El e cel mai potrivit pentru situaţia în care mă aflu. De va voi, va putea preschimba răul în bine…“ – mi-am spus cu o oarecare vioiciune de spirit. M-am aşezat în genunchi şi i-am citit acatistul cu lacrimi, rugându-l stăruitor să-l treacă pe copilaş “pârleazul”, aducându-l în mediul lui propice de dezvoltare. Ce nu e cu putinţă la Dumnezeu? După acest “botez” al conştiinţei m-a împins sufletul să-i făgăduiesc încă o dată că, dacă va decurge totul firesc, copilaşul îi va purta numele, iar minunea o voi propovădui verbal şi în scris ca să cunoască toţi cât de “minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi”. După 48 de ore m-am prezentat cu un bilet de urgenţă la un alt doctor pentru o nouă ecografie. Nu mai aveam cum să stau liniştită acasă. Am intrat cu prioritate, şi, după efectuarea examenului clinic de rigoare, doctorul mi se adresează zâmbind: “Despre ce urgenţă e vorba? Sarcina este absolut normală, la locul ei…Totul e OK”. Am tresărit de uimire… Bătăile inimii mele se armonizau într-un dans înălţător cu bătăile grăbite şi vesele ale micuţei inimioare. Am răsuflat uşurată şi profund mulţumită. Parcă mă întorsesem dintr-o bătălie. Purtam steagul biruinţei obţinute de marele meu binefăcător, Sfântul Nectarie, al cărui nume îmi revenea necontenit pe buze.
A sosit cu paşi repezi şi praznicul Sfântului (9 nov), zi în care am purces spre racla cu părticica din sfintele sale moaşte, adăpostită de Biserica Spitalului TBC din Sibiu. Până în acea zi nu am ştiut că Sibiul are o asemenea avuţie. A avut grijă Sfântul şi de data aceasta să ne cheme la el ca să-l putem “îmbrăţişa” prin rugăciune. Naşterea era programată la sfârşitul lunii, dar mă bucur să cred că Sfinţii Gurie, Samona şi Aviv “s-au înţeles” cu Sfântul Nectarie să aibă şi ei o contribuţie la fericitul eveniment. Am născut chiar de praznicul lor (15 nov), în prima zi a Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. La ora 10.00 dimineaţa, când s-au înteţit durerile, m-a sunat sora mea cea mică încredinţându-mă că imediat va începe să citească Acatistul Sfântului Nectarie. La 10.30 punct, când ea a terminat Acatistul, şi-a făcut apariţia “zâna zorilor”, minunata Nectaria, care, printr-un ţipăt unic şi de neuitat, ne dădea de veste că a părăsit întunericul pântecelui matern, dornică de lumina neînseratului soare. Încă nu coborâsem de pe “masa de jertfă” când a trebuit să depun mărturie despre adevăratul nostru Salvamar. “Nectaria sau Nectarina?” – mă întreabă doctorul mirat. “NEC-TA-RIA!” – îi răspund silabisit şi complet epuizată. “Dar ce nume e ăsta? N-am mai auzit…”. Pe moment m-a ispitit gândul să-i dau un răspuns simplu, real şi străin de tainică realitate a comuniunii noastre cu lumea cerească (ex: “în compensarea amărelilor groaznice pe care le-am avut în timpul sarcinii…”), dar conştiinţa nu m-a lăsat: “De la Sfântul Nectarie, care a vindecat-o pe fetiţa mea cea mare de o boală grea şi care m-a ajutat la naştere…” “Cine e? E mort sau viu?” – continuă să mă interogheze uimit doctorul. “Şi una şi alta. E un sfânt al secolului trecut, ale cărui sfinte moaşte se află în insula Eghina din Grecia şi o parte chiar la noi în ţară. A fost profesor, mitropolit, sfânt!…”. “Şi cum comunicaţi: în greacă sau în română? Ştie şi limba română?”. “Ştie toate limbile pământului, domnule doctor!”. “ Ei, lasă-mă! Cum aşa?”. L-am lăsat…, dar în grija Sfântului Nectarie, să-l călăuzească cum ştie el spre adevăr.
Dar să revin la dulcea mea Nectarie, cu câteva remarci: o privesc şi nu mă mai satur. Nu pentru că îi sunt mamă, ci asta o spun toţi cei cu care ne întâlnim. Sper să nu fiu prea îndrăzneaţă dacă afirm că chipul ei are multe în comun cu chipul Sfântului Nectarie: ochii mari, albaştri, extrem de blânzi, sprânceana stângă mai coborâtă decât cea dreaptă, zâmbetul galeş şi suav. “Copiii <> sunt cei mai reuşiţi” – mi-a şoptit odată un preot sibian, tată a 5 copii excepţionali, iar Nectaria a certificat acest lucru. Dumnezeu nu greşeşte niciodată cu noi, dar noi adesea… Dar noi adesea şi iremediabil. Dacă aş fi ascultat de primul glas, aş fi pierdut o comoară mai scumpă decât tot pamântul cu toate bogăţiile lui. Dacă aş fi acceptat condamnabila operaţie şi nu mi-aş fi pus nădejdea în Atotputernicul Dumnezeu, Nectaria acum nu ar mai fi fost. În prezent nu mi-aş mai fi îndulcit văzul, auzul, mintea şi sufletul cu “mierea” îngerească a acestei “albinuţe”, ci m-ar fi aşteptat, fără să ştiu, “cupa” plină de “fiere” a Judecăţii de pe urmă. Slavă Preabunului Dumnezeu, sfinţilor Săi şi îndeosebi Sfântului Nectarie că nu m-au lasat să cad în ispită!
Am amintit mai sus de o altă minune a Sfântului Nectarie şi nu numai a Sfântului Nectarie, ci şi a Sfinţilor Rafail, Nicolae şi Irina: tămăduirea primei noastre fetiţe, Anastasia, diagnosticată de la vârsta de 2 ani cu megadori colon şi constipaţie cronică. Clismele regulate pe care am fost nevoiţi să i le facem tot la 2-3 zile timp de 1 an o înspăimântau şi o aduceau într-o stare critică, cu transpiraţii abundente, tremurături, urlete, lacrimi etc. Supozitoarele cu glicerină nu-şi mai făceau de mult efectul. Pe 27 aprilie 2004 am consultat un medic naturist din Bucureşti, după care am fost şi la racla cu moaştele Sfântului Nectarie de la mânăstirea Radu Vodă. De această dată Dumnezeu ne-a pus credinţa la încercare. Minunea întârzia. Au trecut câteva zile. Eram abătuţi şi nedumeriţi. Am citit de câteva ori, împreună cu fetiţa, Acatistul Sfântului Nectarie şi Paraclisul Sfinţilor Rafail, Nicolae şi Irina. Aflasem de curând că Sfântul Rafail a vindecat o femeie care suferea de constipaţie cronică şi că Sfântul Nectarie “se pricepea” şi la boli intestinale. În marţea luminată, a 3-a zi de Paşti, când sunt sărbătoriţi Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina, Anastasia a făcut la oliţă fără nici o intervenţie din partea noastră. Nici nu apucasem să-i administrăm tratamentul prescris de doctor. Am să redau cu exactitate dialogul pe care Anastasia l-a avut în februarie 2005 cu sora mea cea mică şi pe care l-am notat imediat:
N: – Am auzit că ai facut la oliţă. Vezi că te-au ajutat sfinţii dacă te-ai rugat?
A: – Da! Am visat că a venit la mine şi m-a ajutat să fac şi m-a împins aşa: hmmm!
N: – Cine a venit la tine?
A: – Sfântul Lafail!
N: – Şi cum arăta?
A: – Avea barbă lungă!
N: – Era mic sau înalt?
A: – Înalt!
N: – Şi cum era îmbrăcat?
A: – Ca tati!
(….)
N: – Ia să vedem, care din aceasta icoană?
A: – El! (l-a arătat exact pe Sfântul Rafail).
Se pare că sfinţii lucrează şi “în echipă”. Nu pentru că nu ar fi în stare să se “descurce” individual, ci pentru că le place smerenia, conlucrarea prietenească, intercomuniunea, ca unii ce sunt părtaşi ai Sfintei Treimi – “structura supremei iubiri”.
Şi în anul acesta (2006) Sfântul Nectarie ne-a avut sub oblăduirea sa. În luna iunie ne aflam în staţiunea Govora. Doamna doctor R.I. ne-a primit ca şi cum ne-ar fi cunoscut de când lumea. Asistenta dânsei era însărcinată; mai avea câteva zile şi trebuia să nască. Amabilitatea amândurora ne-a încurajat să orientăm discuţia spre tarâmul duhovnicesc al credinţei. Le-am povestit propria experienţă cu Sfântul Nectarie, sfătuind-o în special pe doamna asistentă să-l cheme în ajutor la naştere. Şi pentru ca să se convingă de cele spuse, le-am dăruit câte o carte cu viaţa, minunile şi Acatistul Sfântului. Apoi am urcat cu fetiţele cele mari la ultimul etaj. În ziua aceea mai aveam de făcut încă o procedură. Dar înainte de a o finaliza, din ispita şi răutatea diavolului care n-a suportat propovăduirea noastră, fetiţele au ieşit cu un minut mai repede. Am auzit în curând ţipete şi inima mi-a fost cuprinsă de nelinişte. Presimţeam că s-a întâmplat ceva rău. Când am coborât, Daria se afla în braţele unei femei care împreună cu doamna doctor R.I. ne-au spus, speriate, că fetiţa a alunecat pe scări şi s-a rostogolit de sus până la parter întocmai “ca un dovleac” şi, spre marea lor surprindere, n-a păţit nimic. Eu însămi am pipăit-o, am scuturat-o, am întors-o “pe toate părţile”: nici o lovitură, nici o vânătaie. Când am părăsit incinta spitalului, a început să zburde ca de obicei. Am ajuns în parc ca să ne întâlnim cu mama, care o avea în grijă pe Nectaria. Şi mama era oarecum tulburată. Ce se întâmplase? În acelaşi timp în care Daria căzuse, în căruciorul în care dormea Nectaria era gata-gata să intre o maşină care virase foarte aproape de banca pe care stătea mama. Câţiva centimetri în plus şi accidentul era inevitabil. Ne-a păzit însă Sfântul Nectarie, drept mulţumire….
Şi încă ceva foarte important: 7 luni de zile Nectaria nu dormea noaptea, iar ziua dormea doar 15-20 de minute. I-am administrat şi Romergan, dar degeaba. Căpătasem o oboseală cronică, vecină cu nebunia. Nu ştiam ce are. Mă scula din oră-n ora, certându-mă parcă… Cauza? Am făgăduit CEVA şi nu m-am ţinut de cuvânt, amânând în permanenţă din diverse motive. În momentul în care am început să scriu, Nectaria a început să doarmă. Concluzia? FĂGĂDUINŢELE FĂCUTE SFINŢILOR TREBUIESC ÎNDEPLINITE IMEDIAT, altfel apar atenţionările.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale! Amin.