Preeclampsia si sarcina
Preeclampsia este o problema foarte comuna asociata cu sarcina. Preeclampsia se produce cand tensiunea sangvina a femeii creste si afecteaza sapte procente din toate sarcinile din lume. Printre simptomele preeclampsiei se numara: durerea de cap (Cefalee), incetosarea vederii, umflarea fetei sau a mainilor, crestere rapida in greutate, durere in partea de sus-dreapta a abdomenului, urinare mai rara decat normal.
Medicii sunt intrebati adesea despre o problema foarte comuna asociata cu sarcina, numita preeclampsie, numita candva toxemie.
Preeclampsia se produce cand tensiunea sangvina a femeii creste si afecteaza sapte procente din toate sarcinile din lume. Cel mai adesea afecteaza mamele aflate la primul copil (primiparele) si femeile insarcinate cu gemeni sau cele care au sarcini multiple.
Printre femeile cu cel mai ridicat risc de preeclampsie se afla:
- Cele care au in familie antecedente de preeclampsie
- Cele care au tensiunea ridicata de mul timp sau boli de rinichi
- Femeile afectate de diabetul de sarcina
- Femeile care au boli autoimune (lupus sistemic si alte boli)
Cum se trateaza preeclamsia?
Preeclampsia este o problema suparatoare pentru obstetricieni. Multi cercetatori de valoare si-au dedicat munca de o viata pentru gasirea unui tratament al acestei boli, din cauza pericolelor potentiale pe care le prezinta pentru mama si bebelus.
In tari ca Statele Unite, aceasta boala este diagnosticata si tratata prompt, in timp ce in tarile lumii a treia poate sa nu fie recunoscuta inainte de a afecta grav sanatatea mamei si a copilului.
Care sunt semnele preeclampsiei?
Cand medicul discuta cu parintii despre preeclampsie, incepe prin a descrie cel mai comun semn al bolii: o crestere a tensiunii sangelui. In anumite cazuri,tensiunea de 130/80 poate reprezenta indicatorul preeclampsiei, in timp ce alte cazuri pot sa nu fie diagnosticate decat cand tensiunea atinge valori mult mai ridicate.
Motivul acestei variatii este ca fiecare femeie are propria tensiune a sangelui. Unele femei au tensiunea 90/60. Pentru ele, tensiunea de 130/80 reprezinta o schimbare semnificativa.
Prin contrast, daca tensiunea la inceputul sarcinii ar fi 130/80, atunci trebuie ajustat nivelul tensiunii la care apare suspiciunea de preeclampsie.
Mai simplu spus, daca maxima creste cu 30 sau minima creste cu 15 peste valorile de baza, este cazul de a lua in vedere un diagnostic de preeclampsie.
Cand apare preeclampsia?
In general, preeclampsia este o boala care se manifesta in a doua jumatate a sarcinii, mai ales in ultimele saptamani inainte de termen.
La un mic numar de paciente, mai ales la cele cu factori de risc (cei prezentati anterior), poate incepe mult mai devreme.
Care sunt simptomele preeclampsiei?
Printre simptomele preeclampsiei sunt:
- Cefalee
- Incetosarea vederii
- Umflarea fetei sau a mainilor
- Crestere rapida in greutate
- Durere in partea de sus-dreapta a abdomenului
- Urinare mai rara decat normal
Multe dintre aceste simptome sunt asociate si cu sarcinile normale. Pentru a pune corect diagnosticul, medicul trebuie sa aiba in vedere toate datele despre pacienta, nu sa se bazeze doar pe aceste cateva simptome.
Exista teste de laborator pentru stabilirea diagnosticului de preeclampsie?
Daca medicul suspecteaza ca o pacienta are preeclampsie, recomanda o serie de teste de sange, printre care o hemoleucograma (inclusiv determinarea numarului de trombocite din sange) si analize ale ficatului si rinichilor. Daca numarul trombocitelor (celulele responsabile de coagularea sangelui) este mai mic sau rezultatele altor analize sunt anormale, aceste rezultate ajuta la stabilirea unui diagnostic. In plus, medicul recomanda analize de urina pentru a determina daca are urme de proteine. Acesta este un alt test rapid care ajuta la diagnosticarea bolii.
Daca am avut preeclampsie la prima sarcina, voi avea si la sarcina urmatoare?
Zece procente dintre femei au preeclampsie si la una dintre urmatoarele sarcini. Probabilitatea de reaparitie a preeclampsiei creste la femeile cu factori ridicati de risc (cei prezentati in introducere).
Exista vreun mod de a preveni preeclampsia?
In acest moment, nu. Cu niste ani in urma, medicii credeau ca aspirina pentru copii poate preveni aparitia preeclampsiei. Din pacate, s-a dovedit ca medicamentul nu este eficient si cei mai multi medici au incetat sa o foloseasca in acest scop.
Exista consecinte pe termen lung ale preeclampsiei?
Nu. Totusi, zece la suta dintre pacientele cu preeclampsie au tensiunea ridicata timp de cateva saptamani dupa nastere, iar unele dintre ele necesita tratament cu medicamente. Totusi, daca ati avut preeclampsia nu inseamna neaparat ca veti avea tensiunea ridicata ulterior in viata.
Diferite grade de preeclampsie
Iata cum diferentiaza medicii diferitele tipuri de preeclampsie, aspect important inainte de stabilirea si inceperea tratamentului.
Preeclampsia severa este caracterizata de cel putin unul dintre simptomele:
Preeclampsia severa este caracterizata de cel putin unul dintre simptomele:
- Tensiunea de 160/110
- Cantitati mari de proteine in urina
- Incetosarea vederii si cefalee
- Dureri in zona de sus-dreapta a abdomenului
- Urinare redusa
- Numar mic de trombocite in sange
- Valori ridicate ale analizelor de ficat
Preeclampsia usoara este caracterizata prin:
Tensiune care nu depaseste 160/110
Edeme (umflare) medii ale fetei sau mainilor
Reflexe acute
Cantitati mici sau moderate de proteine in urina
In realitate, distinctia intre cele doua tipuri de preeclampsie nu este chiar atat de neta. O femeie poate avea o cantitate semnificativa de proteine in urina si o tensiune sangvina ridicata la limita normalului. In diagnosticare sunt implicati multi factori, iar sarcina medicului este de a discerne semnele si simptomele pentru a determina ce se intampla cu mama si cu bebelusul.
Studii de caz despre preeclampsie
In continuare sunt prezentate are niste cazuri reale din practica medicala care ajuta la sublinierea diagnosticului si a optiunilor de tratament disponibile pentru preeclampsia severa si cea usoara.
Preeclampsie severa
Aceasta era prima sarcina a lui M.C. Mai avea opt saptamani pana la termen cand a venit la medic pentru o consultatie. Medicul s-a alarmat imediat ce a vazut-o. Luase aproape 5 kg intr-o saptamana, avea tensiunea 150/105 si analizele indicau o cantitate semnificativa de proteine in urina. M.C. a spus ca avusese dureri de cap in ultimele zile si ca se simtea rau.
Diagnosticul de eclampsie a devenit probabil, desi tensiunea nu ajunsese la valoarea 160/110. A fost internata in spital, unde testele de laborator au confirmat suspiciunea medicului. Trombocitele (care previn prin coagulare pierderea sangelui) aveau un nivel foarte scazut, iar valorile analizelor de ficat erau ridicate moderat.)
In aceasta situatie, nu era nici un dubiu asupra a ce era de facut. Si mama si bebelusul erau in pericol. M.C. putea face crize. Ar putea avea o hemoragie puternica din cauza nivelului scazut al trombocitelor. Intre timp, bebelusul traia intr-un mediu ostil din cauza tensiunii ridicate a mamei. Fluxul de sange catre bebelus avea un nivel redus, ceea ce insemna ca la el ajungeau mai putin oxigen si mai putina hrana. Aceasta situatie ii putea fi fatala bebelusului daca ramanea netratata.
Dupa un tuseu vaginal, medicul a descoperit ca M.C. nu era pregatita pentru travaliu, iar inducerea cu succes a travaliului ar necesita multe ore. Din cauza riscului de hemoragie, cezariana era calea cea mai sigura si mai rapida de rezolvare a problemei. Inainte de nastere, M.C. a facut tratament cu sulfat de magneziu pentru a preveni crizele, iar nasterea a avut loc prin cezariana.
Preeclampsia lui M.C. s-a rezolvat in urmatoarele zile, iar analizele ei au revenit la normal. Bebelusul a ramas in spital cateva saptamani, apoi a mers acasa. Si mama si copilul sunt bine acum.
Acest caz reprezinta un exemplu dramatic de preeclampsie severa. Nu toate cazurile sunt la fel de complicate si nici nu necesita intotdeauna operatia cezariana. Vom examina in continuare acelasi caz, dar cu simptome usor diferite.
M.C. are aceleasi simptome, dar nivelul trombocitelor este numai putin sub normal. In acest caz, riscul de hemoragie nu mai este atat de mare. Ea poate suporta o inducere a travaliului cu ajutorul medicamentului numit pitocina (oxitocina) si poate naste vaginal. Bebelusul tot va avea nevoie de ingrijire suplimentara in spital si preeclampsia lui M.C. se va rezolva in acelasi mod ca si in cazul operatiei cezariene.
Preeclampsie usoara
In formele usoare, tratamentul poate fi mai conservator, in functie de situatie. Daca tensiunea pacientei creste, iar termenul este aproape, medicul va opta probabil pentru inducerea nasterii. Daca mai sunt multe saptamani pana la termen, tratamentul va consta din odihna si monitorizarea atenta a sarcinii. Cazul urmator ilustreaza aceasta situatie:
L.M. mai avea sapte saptamani pana la termen cand tensiunea ei a ajuns la 145/95. Analizele au indicat o cantitate mica de proteine in urina, iar in ultimele saptamani ea a luat in greutate cam 2,5 kg. Nu avea alte semne de preeclampsie. Rezultatele analizelor de sange erau normale. I s-a recomandat o ecografie pentru a verifica cresterea copilului, precum si monitorizarea inimii copilului pentru a verifica daca bebelusul primea destul oxigen. Toate testele au indicat o crestere normala a copilului.
Medicul i-a recomandat lui L.M. odihna la pat si a continuat sa o supravegheze cu atentie in saptamanile urmatoare, repetand multe dintre aceste teste. Cand mai avea patru saptamani pana la termen, tensiunea ei a inceput sa creasca si analizele au aratat o cantitate mai mare de proteine in urina. Era momentul potrivit sa nasca. I-au fost administrate magneziu pentru a preveni crizele si pitocina pentru a initia travaliul.
L.M. a nascut o fiica sanatoasa de 2700 g, cu care a plecat acasa de la maternitate chiar in a doua zi dupa ce a nascut. (In Romania, copiii sub 3000 g la nastere sunt considerati subponderali si de obicei sunt externati dupa ce ating greutatea de 3000 g .)
Acest caz ilustreaza conceptul de abordare conservatoare. Monitorizarea atenta este un plan acceptabil de management in cazul preeclampsiei usoare, insa este un plan slab in cazul preeclampsiei severe.
Edeme (umflare) medii ale fetei sau mainilor
Reflexe acute
Cantitati mici sau moderate de proteine in urina
In realitate, distinctia intre cele doua tipuri de preeclampsie nu este chiar atat de neta. O femeie poate avea o cantitate semnificativa de proteine in urina si o tensiune sangvina ridicata la limita normalului. In diagnosticare sunt implicati multi factori, iar sarcina medicului este de a discerne semnele si simptomele pentru a determina ce se intampla cu mama si cu bebelusul.
Studii de caz despre preeclampsie
In continuare sunt prezentate are niste cazuri reale din practica medicala care ajuta la sublinierea diagnosticului si a optiunilor de tratament disponibile pentru preeclampsia severa si cea usoara.
Preeclampsie severa
Aceasta era prima sarcina a lui M.C. Mai avea opt saptamani pana la termen cand a venit la medic pentru o consultatie. Medicul s-a alarmat imediat ce a vazut-o. Luase aproape 5 kg intr-o saptamana, avea tensiunea 150/105 si analizele indicau o cantitate semnificativa de proteine in urina. M.C. a spus ca avusese dureri de cap in ultimele zile si ca se simtea rau.
Diagnosticul de eclampsie a devenit probabil, desi tensiunea nu ajunsese la valoarea 160/110. A fost internata in spital, unde testele de laborator au confirmat suspiciunea medicului. Trombocitele (care previn prin coagulare pierderea sangelui) aveau un nivel foarte scazut, iar valorile analizelor de ficat erau ridicate moderat.)
In aceasta situatie, nu era nici un dubiu asupra a ce era de facut. Si mama si bebelusul erau in pericol. M.C. putea face crize. Ar putea avea o hemoragie puternica din cauza nivelului scazut al trombocitelor. Intre timp, bebelusul traia intr-un mediu ostil din cauza tensiunii ridicate a mamei. Fluxul de sange catre bebelus avea un nivel redus, ceea ce insemna ca la el ajungeau mai putin oxigen si mai putina hrana. Aceasta situatie ii putea fi fatala bebelusului daca ramanea netratata.
Dupa un tuseu vaginal, medicul a descoperit ca M.C. nu era pregatita pentru travaliu, iar inducerea cu succes a travaliului ar necesita multe ore. Din cauza riscului de hemoragie, cezariana era calea cea mai sigura si mai rapida de rezolvare a problemei. Inainte de nastere, M.C. a facut tratament cu sulfat de magneziu pentru a preveni crizele, iar nasterea a avut loc prin cezariana.
Preeclampsia lui M.C. s-a rezolvat in urmatoarele zile, iar analizele ei au revenit la normal. Bebelusul a ramas in spital cateva saptamani, apoi a mers acasa. Si mama si copilul sunt bine acum.
Acest caz reprezinta un exemplu dramatic de preeclampsie severa. Nu toate cazurile sunt la fel de complicate si nici nu necesita intotdeauna operatia cezariana. Vom examina in continuare acelasi caz, dar cu simptome usor diferite.
M.C. are aceleasi simptome, dar nivelul trombocitelor este numai putin sub normal. In acest caz, riscul de hemoragie nu mai este atat de mare. Ea poate suporta o inducere a travaliului cu ajutorul medicamentului numit pitocina (oxitocina) si poate naste vaginal. Bebelusul tot va avea nevoie de ingrijire suplimentara in spital si preeclampsia lui M.C. se va rezolva in acelasi mod ca si in cazul operatiei cezariene.
Preeclampsie usoara
In formele usoare, tratamentul poate fi mai conservator, in functie de situatie. Daca tensiunea pacientei creste, iar termenul este aproape, medicul va opta probabil pentru inducerea nasterii. Daca mai sunt multe saptamani pana la termen, tratamentul va consta din odihna si monitorizarea atenta a sarcinii. Cazul urmator ilustreaza aceasta situatie:
L.M. mai avea sapte saptamani pana la termen cand tensiunea ei a ajuns la 145/95. Analizele au indicat o cantitate mica de proteine in urina, iar in ultimele saptamani ea a luat in greutate cam 2,5 kg. Nu avea alte semne de preeclampsie. Rezultatele analizelor de sange erau normale. I s-a recomandat o ecografie pentru a verifica cresterea copilului, precum si monitorizarea inimii copilului pentru a verifica daca bebelusul primea destul oxigen. Toate testele au indicat o crestere normala a copilului.
Medicul i-a recomandat lui L.M. odihna la pat si a continuat sa o supravegheze cu atentie in saptamanile urmatoare, repetand multe dintre aceste teste. Cand mai avea patru saptamani pana la termen, tensiunea ei a inceput sa creasca si analizele au aratat o cantitate mai mare de proteine in urina. Era momentul potrivit sa nasca. I-au fost administrate magneziu pentru a preveni crizele si pitocina pentru a initia travaliul.
L.M. a nascut o fiica sanatoasa de 2700 g, cu care a plecat acasa de la maternitate chiar in a doua zi dupa ce a nascut. (In Romania, copiii sub 3000 g la nastere sunt considerati subponderali si de obicei sunt externati dupa ce ating greutatea de 3000 g .)
Acest caz ilustreaza conceptul de abordare conservatoare. Monitorizarea atenta este un plan acceptabil de management in cazul preeclampsiei usoare, insa este un plan slab in cazul preeclampsiei severe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu